Viermii unchiului lui gyuri. Vatra veche 3/ by lumea lui acum - Issuu

Toate drepturile sunt rezervate autorului. Doctor în ştiinţe filologice - cu lucrarea Spirit şi Logos, în poezia eminesciană coord.

Sărat, ; În contra demenţei de astăzi în cultura română Ed. ProPlumb-Bacău, ; 8-Aici, la-ntâlnirea tuturor câinilor Ed.

1. La Pro Tv se striga ”Vine politia!” - anaairporthotel.ro
2. Calaméo - Antologiile Revistei Singur : Proza
3. Unchiul tinerei ucise in Caracal, Alexandru Cumpanașu, vrea sa candideze Viermii unchiului lui gyuri.
5. Detoxifierea organismului la copii

Sărat, Prezenţă în antologia engleză a prof. Inclus în Antologia sonetului românesc, de Radu Cârneci — vol. Inclus în toate cele trei volume ale trilogiei Cartea întâlnirilor, de Eugen Evu. Proză: volumul Basme-pentru copii, pentru oameni mari şi pentru foarte mari oameni Corgal Press-Bacău, Dimândarea părintească-Buc. Sărat, — a obţinut Viermii unchiului lui gyuri de excelenţă al Ed. Dineste membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premiul U. Este prezent în: Vocaţie şi destin-dicţionarul personalităţilor vrâncene Ed.

Corvin-Deva, ; Cuvinte pentru urmaşi, vol. Sărat, - ediţie îngrijtă de Gh.

Gheorghe Florescu Confesiunile Unui Cafegiu

Fetiţa şi fluturele -poveste franceză-Vai, ce frumos eşti! Să vadă şi prietenele mele ce frumuseţe de fluture am prins eu — să crape de ciudă! Eu cu ce crezi că le dau gata? Ia zi! Şi-l prinse pe bietul fluture, în plasă - dar culorile lui imperiale, solzişorii lui roşii şi galbeni, şi portocalii, şi albaştri, albaştri ca adâncul cel mai adânc şi mai misterios al cerului — fie pentru că fetiţa a agitat prea mult plasa, fie că fluturele a agonizat prea mult şi dureros — s-au scuturat şi s-au risipit.

N-a mai rămas decât un biet trup cenuşiu de insectă oarecare. Şi aripile se zdrenţuiră, apoi se rupseră. Fără să plângă prea mult un pic tot plânsese, de necaz că, după-amiază, n-o să aibă cu ce să le facă să crape de ciudă pe tovarăşele ei de joacă, bunele ei prietene — papillon zeugma oferta unchiului lui gyuri străpunse chinuitul trup, care acum avea ceva de viermişor în el — şi nimic de zbor şi imperial bal al zborului celest — îl străpunse cu un bold mare, se duse acasă şi prinse în insectar viermii unchiului lui gyuri, acum biet vierme, de care atârnau două cioturi grosolane, care fuseseră, pe vremuri, aripi.

A doua zi dimineaţă, la locul din câmp, unde fusese prins în plasă nobilul fluture imperial, o femeie frumoasă, în negru, strângea, bocind, stropii de rouă şi sânge. Viermii unchiului lui gyuri de ea, un bărbat falnic, cu barba lungă şi albă, gânditor, înveşmântat în negru, ţinea în mână, aşteptând, un imens potir de aur. Măgarul cosmoplit -poveste ungurească-I-ha-i-haa-hei-hei, ce ştiţi voi, sărmani provinciali sedentari, vai de capul vostru!

Auditoriul măgarului orator era format viermii unchiului lui gyuri o iapă oarbă, pe care stăpânul fermei, de milă, o hrănea pe degeaba, aşteptând-o, cu răbdare, să moară de moarte bună, căci îşi făcuse cu prisosinţă datoria faţă de fermă, în viaţa ei lungă — şi doi cai murgi, care tocmai fuseseră deshămaţi de la şareta logofătului, care alerga, toată ziua, de ici-colo, supraveghind toată munca de la cele patru ferme ale marii moşii boiereşti.

Ce-i drept, nu-i minciună: măgarul ăsta umblase tare mult, şi peste tot locul — evident, fără voia lui şi mânat de tot felul de joarde, bice şi biciuşti — căci războiul fusese tare lung, şi purtat peste tot locul, pe tot pământul.

Mai întâi, măgarul peripatetician fusese mânat de un biet ţăran ungur, care ducea, cu o cotigă nenorocită, la care-nhămase măgarul ăsta pe atunci în plină tinereţe şi avânt — saci cu pâine ori făină, pentru front.

Într-o seară, doi soldaţi nemţi îi tăiaseră gâtul bietului om — şi furaseră, odată cu pâinea, şi cotiga, şi măgarul de la cotigă. Dar măgarul s-a considerat spre cinstea lui viermii unchiului lui gyuri neştirbitoricine îi era stăpân şi ori de ce naţie îi era stăpânul — numai şi numai măgar unguresc.

Antologiile Revistei Singur : Proza

Şi nemţii, cu cotiga, îşi cărau acum morţii. Măgarul, aflat acum pe post de cioclu, nu-şi simţea mândria lezată: cineva trebuia să facă şi muncă de salubrizare. Dar după ce nemţii terminară de mâncat nu doar pâinea furată de la ungurul ucis, ci şi tot ce putea fi socotit ca bun de mâncat pe unde treceau — începură să-i facă ochi viermii unchiului lui gyuri măgarului nostru.

Ce mai încolo-încoace — se pregăteau să-l mănânce, fript, nefript. Tocmai când să-i facă felul — pică, din senin, un obuz — drept peste cei doi asasini, careşi ascuţeau cuţitele — şi-i făcu praf şi pulbere.

Scăpat teafăr — bravul măggar se simţi uşurat, din două motive: îi muriseră potenţialii măcelari, în burţile cărora ar fi trebuit să-şi găsească odihna de seară — dar, poate mai important, cotiga fusese şi ea sfărâmată de obuz. Aşa că măgarul zburda acum, de uşor ce-i era.

Dragi cititori, dragi colaboratori şi dragi viitori colaboratori,

Numai că morţi erau tot mai mulţi de cărat — şi mâncare tot mai puţină: fu prins de un soldat Dumnezeu numai ştia cărei naţii îi aparţinea, sau dacă el socotea că aparţine vreunei naţii — şi pus, alături de un căluţ mic şi grozav de păros — să tragă un furgon militar, care căra produsele măcelului mondial.

Şi măgarul, solidar cu căluţul păros până şi în ochi — înainta, printre corbi şi morţi, şi tot înainta. Auditoriul din staul asculta cu capul plecat, în semn de adâncă pioşenie şi preţuire. Cucoană, lasă prostiile — să fi văzut dumitale Versailles-ul, i-ha-i-ha-i-ha-hahaaa, hai? L-ai văzut? N-ai văzut nimic, ţărancă proastă ce eşti.

Adevărul e că, în graba războiului, n-avuseseră vreme, nici stăpânul măgarului, deci cu atât mai puţin măgarul nostru, să treacă prin vreun oraş mai de seamă al ţării sale de baştină — ci fusese aruncat şi vânturat, de vântoasele de fier şi foc, numai prin oraşele Apusului.

Viermii unchiului lui gyuri

Câte înjurături, în toate limbile pământului, nu-i auziseră urechile lui mari, şi câte joarde, rupte din toţi copacii şi aracii Europei, nu simţise pielea lui, tăbăcită bine, încă din viaţă. Seina, cu buchiniştii şi pictorii, pictorii celebri.

Salam ambulant de cal ce eşti! De mine, cel care am avut la copitele mele întreaga Europă?

La Pro Tv se striga ”Vine politia!”

Iar, prin fiul meu, am la picioare Senatul neuroendocrine cancer symptoms, în persoană?! Zvăpăiaţii şi neinstruiţii mucoşi murgi încremeniră, de frică şi de extaz: -Senatul. Ni-ha, haaa! Da, e drept că, imediat după război, un plod făcut într-o şură din portul Brest, cu o măgăriţă franţuzoaică, foarte fâşneaţă al măgarului cosmopolit a fost îmbarcat pe un vas de război american, care se întorcea în patria celei cu făclia în mână.

Şi, până să se instituie şi generalizeze serviciul motorizat de cărat gunoiul, o furgonetă, trasă de sus-zisul fiu măgăresc, cărase rămăşiţele epocalelor şi rău-mirositoarelor discursuri ale congresmanilor americani.

Se numea Ion Popescu, era fiul cel mic al preotului-paroh Nicolae. Domiciliul su era n Regie. Cu o zi nainte, Regia i ntreaga zon a Grii de Nord fuseser bombardate masiv de aviaia anglo-american. Pierderile umane i materiale au fost nsemnate. Ion Popescu, soia sa i cei trei copii se retrseser n timpul bombardamentului n adpostul antiaerian.

Dar, ceea ce nu ştia, şi nu va şti până la moarte măgarul cosmopolit — este că, odată ce s-au putut dispensa de serviciile măgarului de origine maghiară — cu simţul lor practic desăvârşit, americanii lau făcut, imediat, hamburger — trecându-l, astfel, pe post de vacă — între două felii de pâine, asortat cu bulion. Lângă străfulgerările lacului Balaton, în staulul întunecat, măreţul măgar, cu atât de largi aptitudini cosmopolite — ostenit de atâtea amintiri, evocări şi discursuri, se lăsă pe picioarele din viermii unchiului lui gyuri, alunecă pe cele din faţă, în propriul bălegar — şi, cu capul înfundat în paiele mucegăite, mai holbă, o dată, viermii unchiului lui gyuri şi triumfător, un ochi, apoi se apucă să sforăie grăbit — visând cum aleargă în trap sau galop mărunt, mereu sub biciuşcă străină, înconjurând pământul în goană, şi cu pielea ferfeniţă, pe spinare şi la coadă — însă păstrând ferma convingere că-şi inspectează, în marş triumfal, propria moşie — cosmosul.

Maramureş Domiciliu: Bd. Republicii, bloc 10A, ap. Nicio vorbă bună şi niciun gând de consolare nu reuşesc să te readucă la normal.

E la fel ca durerea pricinuită de moartea unui tânăr, care nu poate fi înviat, oricât de mult ai suferi şi l-ai dori înapoi. Aşa şi el, fără să vrea, a urcat pe scara îngerilor şi a păşit în locul în care nu este nici întristare, nici suspin, iar sărmana mamă, nemângâiată pe veci, a rămas să-şi plângă fiul câte zile va mai avea.

• NU TRAIM CA SA MINCAM? - ASOCIATIA CULTURALA OCTAVIAN VOICU
• Papilloma warze bilder
• Dragi cititori, dragi colaboratori şi dragi viitori colaboratori, - PDF Free Download
• Viermi El intră în alcătuirea fiinţei noastre, iar drumul către noi înşine trece prin el.
• Vatra veche 3/ by lumea lui acum - Issuu
• Gheorghe Florescu - Confesiunile unui cafegiu Viermii unchiului lui gyuri

Mă încearcă acelaşi sentiment, de mamă îndurerată, răvăşită. Dar oare am dreptul să mă las copleşită de durere?

Este durerea mea la fel de însemnată ca a mamei fără fiu? Şi totuşi, de ce nu ar fi? Dacă dintr-o tufă de trandafiri rupi un boboc, aceasta nu va mai fi la fel de bogată precum ar fi fost dacă bobocul rămânea la locul lui. Toate ar trebui să rămână la locul or. Dar care e de fapt locul lor?

Viermii unchiului lui gyuri. Gheorghe Florescu - Confesiunile unui cafegiu

Toată viaţa am crezut că ştiu care e locul meu în lume. Purtând vălul copilăriei inocente, spuneam tuturor că sunt o floare, asemeni celor multicolore din grădina bunicii.

Ghiocei plăpânzi, lalele, zambile, crini parfumaţi, trandafiri, crăiţe, ochiulboului, Sora Soarelui cu chip de floare atât de dragă mie, şi graţioase crizanteme albe şi roz. Mai târziu, am înţeles că locul meu este printre oameni, neputând însă uita explozia de culori care mi-a învăluit cea mai fericită vârstă a vieţii mele. Am descoperit că există şi alte culori mai puţin plăcute, precum negrul şi diverse tonuri de gri, culori pe care nu le întâlnisem niciodată în colţul de rai în care petreceam ore întregi.

Începusem să îmi zugrăvesc propriul destin în culori diverse, uneori calde şi vesele, alteori reci, sobre şi monotone. Dar mereu umpleam aceeaşi jumătate a pânzei de viermii unchiului lui gyuri şevaletul meu, cealaltă rămânând goală.

Tabloul era pictat doar pe jumătate, totul se întrerupea de fiecare dată când încercam să umplu spaţiul gol. Pesemne că nu eram un pictor priceput. Într-adevăr, nu eram.

Cheloo rapper, Comentarii

La fel ca toţi adolescenţii visători, care îşi doresc atât de multe lucruri, fără să realizeze că nici jumătate din ele nu sunt posibile. Încerc să-mi alin suferinţa, gândindu-mă la trecut. Am fost fericită. Am fost fericiţi.

Unchiul gyuri tapeworm

A viermi, după cum derivă din ei sprijinul, ajutorul, umărul pe care am plâns. A apărut precum un mag aflat în căutarea sufletelor rătăcite, suflete pe care să le îndrume pe calea cea dreaptă. Încetul cu încetul, cealaltă jumătate a tabloului a început să se coloreze.

• Graur, Alexandru - Nume de Persoane Unchiul gyuri tapeworm
• Un forum antihelmintic pediatric
• Gheorghe Florescu Confesiunile Unui Cafegiu
• Interzis de comunisti in 89, grupul s-a inchegat cu adevarat insub o forma cu totul neobisnuita pentru scena de divertisment din Romania, o tara care incerca sa se trezeasca la realitate dupa revolutie.
• (PDF) Blog | Razvan Vischi - anaairporthotel.ro, Viermii unchiului lui gyuri
• Ștefan Cătălin Cheloo rapper